ieii. porcina loveşte Româniaa!

Me, again. ok, nu scăpaţi atât de uşor de mine, cu toate că această febră musculară de care sufăr se poate dovedi mai criminală decât gripa nouă. De unde am căpătat această cretină febră? Simplu. O competiţie sportivă. A fost praf. Nu vreau să-mi reamintesc.
În timpul acestei absenţe am bănuit că aş fi infectată cu porcină. Da, la cât de norocoasă sunt, aş putea fi prima din Constanţa care a semnalat această boală. Dar nu, mi-a trecut ( da, crud, luni merg la şcoală ).
Sunt curioasă care-i treaba prin Vianu, Silvanna, eşti ok ?
Ce stare teribilă am atunci când sunt răcită ! Şi da, am fost răcită în ciuda asaltului cu medicamente venit din partea mamei mele. Imunitate, felurite ceaiuri.. Nu îmi mai puteţi pune la îndoială ghinionul acum.

În această perioadă de carantină, perioadă în care nu am relaţionat absolut deloc cu societatea ( fapt datorat temerilor mamei in privinţa noului virus şi faptul că mă simţeam penibil cu nasul roşu ca al lui Rudolph ) am citit câte ceva.

La răscruce de vânturi
Povestea dragostei zbuciumate dintre Heathcliff şi Catherine a fost prima de genul pe care am citit-o. E o poveste minunată, ok, tragismul situaţiei m-ar împiedica să o laud mai mult.. dar merită!
Dacă nu ar fi fost inclus acel puţin din fantastic în aceast roman nu m-ar fi încântat în aceiaşi măsură. Fantome. Entităţi misterioase de care chiar începusem să mă sperii dacă eram singură în casă.
Şi cum spuneam, neputând fi niciodată obiectivă, romanele care mă fac să plang cât de puţin iau calificativ maxim de la mine. Bine, este un roman recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune ever, dar am ţinut să mă pronunţ şi eu.

Şi în curs de finalizare ar fi Mândrie şi prejudecată despre care nu mă pot pronunţa definitiv. Voi reveni.

Trecând peste toate astea, observ o chestie ciudată. În aceste ultime două romane am observat cât de firav era organismul uman prin 1800. O simplă răceală ţintuia individul săptămâni, luni întregi la pat. O doamne, în zilele noastre .. mă rog.

Încă nişte chestioare care mă fac să cred că am contactat o boală rară şi mă simt de pe altă planetă..
1. Vremea de noiembrie e aiurea rău. Rău.
2. Sper că niciunul dintre voi nu are AH1N1. Anunţaţi-mă, nu vreau să rămân îngrijorată.
3. Mai sunt 12 zile până la lansarea New Moon. Nu mă condamnaţi.
4. Ce părere aveţi de cizmele de genul acesta?

Alegeri prezidenţiale

Şi nu, în acest articol nu se vorbeşte despre Geoană, Oprescu, Băsescu … sau Becali.
Democraţie. Da, asta da! S-a întâmplat că azi a avut loc prima şedinţă a Consiliului Elevilor din şcoala mea. Evident, vorbesc despre asta căci am fost prezentă.
Nu am fost mulţi deloc, căci nu este o şcoală mare. Dar a fost prezentă spuma şcolii, ca să o numesc aşa.
Avem ca profesori coordonatori doi dascăli minunaţi. Nu-i cunoaşteţi, nu le dau numele degeaba.
A început aşa cum mă aşteptam.. Scrieţi ce aţi vrea să schimbaţi la şcoala asta.. ce măsuri ar trebui adoptate.. etc. Da, era evident că despre asta se vorbeşte. Oricum, am scris. Apelul la bun simţ. ( Puţină propagandă electorală inspirată din scena politică acutală, respectiv Antonescu. )
A urmat cel mai tensionat moment al şedinţei.. alegerea preşedintelui Consiliului Reprezentativ al Elevilor. Da, folosesc majuscule, căci sunt mândră de asta. Tensiune.
Personal, mă aşteptam ca Bianca să ia acest post. Vreau să spun, ea prezintă nişte calităţi extraordinare.. cele mai bun rezultate din şcoală, un speech de invidiat. Am votat-o. Au mai votat-o şi alţii. Nu a ieşit cum bănuiam eu. Am fost aleasă preşedintele C.E. ( Pe cuvânt de onoare, nu o spun ca laudă.. ) Vroiam ca ea să ne reprezinte. Ea a făcut apel la disciplină, la inflexibilitate, la asprime din partea profesorilor şi la devotament din partea noastră, a elevilor. Ce-i drept, şcoala noastră are nevoie de asta. Are dreptate. Dar sincer, toţi fac apel la asta de când există şcoala. Nu văd nicio schimbare.
Bianca a radiat sinceritate, onestitate prin tot ce a spus. Se consideră vipera şcolii pe când eu şi cei ce o cunoaştem ştim că este extrem de blândă, hipersensibilă şi extrem de amuzantă. Minunată. Ne-a spus că a vrut sa abordeze o imagine mai prietenoasă prin mustăţile cu care s-a prezentat la şedinţă. Da, avea mustăţi de ciocolată. ( Şi-a dat oare seama că a dat impresia unei pisicuţe blânde, dar care ştie să zgârie? ) Oricum, ea e vicepreşedinte acum, iar eu preşedinte. Nu e mare lucru, prietenia nu ţine cont de funcţia pe care o ocupi. Tot o consider cea mai minunată. Acest articol este cel promis ei, rânduri siropoase..

În altă ordine de idei.. Citesc La răscruce de vânturi Dacă aţi citit-o, spuneţi-mi ce părere aveţi..
P.S Silvanna, în curând o sa am şi eu ASOIAF..

Ce aş fi fost dacă aş fi fost..

Evident, încep prin drepturile de autor ale Silvanei ( o găsiţi la Blogroll ) şi.. vreau ca prin aceasta să fie respinse acuzaţiile de plagiat. Îmi puteţi face profilul psihologic?

o lună: Iunie
o zi a săptămânii: Luni
o parte a zilei: amurg
o direcţie: în sus
o virtute: curaj
o personalitate istorică: Cezar
o planetă: Lună
un film: Paranormal Activity .. sau evident, Twilight.
un lichid: apă chioară ( dacă aş spune sânge ar fi plagiat)
o piatră: de pe caldarâm
un tip de vreme: uragan
un instrument muzical: harpă ( nu coincide deloc cu anterioara, ştiu )
o emoţie: veselie şi tristeţe simultan.
un sunet: respiraţia Biancăi
un element: mercur.
un cântec: Andrea Bocelli – Vivo per lei
o carte: Mizerabilii
un scriitor: Hugo.
personaj de ficţiune: Thomas Ward
oraş: Bruges, Belgia
o aromă: caramel
o culoare: turcoaz
un material: rafie
un cuvânt: mândrie
o parte a corpului: ochii
o expresie a feţei: dezgust
personaj de desene animate: Hannah Montana (irelevant, ştiu) .. Piratul Jack cel Teribil
formă geometrică: patrulater neregulat
număr: 1
un mijloc de transport: norişor sau covoraşul lui Aladin
o haină: o capă

Sunt un articol fără titlu.

Da, aşa e.. a trecut mult. Nu, nu încep iar să găsesc scuze.
Carpe diem. (Trăieşte-ţi ziua!)

Ce ar fi dacă mie chiar mi-ar păsa de soarta acestei lumi? Nu-mi pasă. De ce? Nici ei nu-i pasă de mine. Totuşi, eu trăiesc după tipare, toţi o facem.
Niciodată inima mea însângerată nu m-a făcut să-mi pierd capul. Deşi aşa a părut. Când sunt rănită ( nu e ceva dramatic, este doar o iluzie. ) am mintea clară, limpede. Da refuz a gândi coerent. E şi normal, gândiţi-va puţin la momentele acelea de agonie, de tristeţe, de suferinţă atroce cauzată de ceva (nu contează ce, poate invidie, ură, eşec..) în care refuzaţi să credeţi că acel ceva este real, că durerea este aievea. Subconştientul cunoaşte. Dar la majoritatea indivizilor gândurile se clarifică după punctul culminant.Şi începem. Începem să regretăm. Stop! Gândurile mele nu au absolut nicio noimă.

Timpul ăsta în care nu am fost prezentă pe blog a însemnat multe lucruri. Reuşită, eşec, prietenie, ură, ranchiună, iubire. Nu este oare inima cel mai firav dar şi cel mai rezistent dintre toate? Inima omenească nu poate cuprinde decât o anumită cantitate de deznădejde. Când buretele e îmbibat, marea trece pe deaupra lui, fără ca nicio lacrimă să mai poată intra. Eu nu scriu decât cu o mână, dar lupt cu amândouă, iubesc doar cu inima, dar plâng şi cu mintea.
Ce simplu este a fi un prost neştiutor. Un prost care nu vrea să afle nimic. Un prost fericit şi mulţumit. Dar noi? Cei care îşi pun întrebări inutile? Majoriatea întrebărilor fiind fără răspuns. Meditaţia omenească nu are margini. Pe răspunderea ei, îşi analizează şi îşi adânceşte propria orbire. Efortul gânditorului este să mediteze î mod util. Dar noi? Cei care-şi pun întrebări care îi stresează, care îi macină fără rost.. ne gândim în mod util? Bine, să accept că ne îmbunătăţeşte spiritual ( sau îl înrăutăţeşte, după caz) .. dar la ce bună-I totuşi bogăţia spirituală? Nu toate marile genii mor repede? Nu toate tentativele de persoane intelectuale răspund că mai bine bogat spiritual? Da, e mai bine. Dar spiritual nu ţine de foame. Da, ştiu, greşesc poate. Dar oare cât din populaţia acestei planete ar prefera o carte sau greutatea acesteia în aur? ( Cei isteţi ar spune că preferă aurul pentru a-şi cumpăra mai multe cărţi, dar nu, nu accept isteţimea )
Câte simţăminte inutile, câte idei, planuri şi gânduri fără folos. Onoarea. Ciudat lucru. Spre a fi un brav personaj pe scena acestei mari planete iti trebuie onoare. La ce bun? Proştii trăiesc şi fără onaore şi mănâncă mai mult ca alţii. Eu vreau să fiu o persoană onorabilă. Şi? Ce ne spui nouă? Mă rog..
Nu mă aştept să înţelegeţi ceva. Cred că înţelegeţi momentele acelea cu idei ce vin ca săgeţile din Stăpânul Inelelor ( această afirmaţie îl va încânta pe Magykhurin ) şi toate cuvintele se îngrămădesc la ieşire şi rezultă un articol ca acesta.

Articol.

Daa, ştiu, a fost o absenţă îndelungată.. etc.
Deci..

Dragostea apare atunci când încetezi a mai trăi pentru tine şi începi a respira pentru a simţi mirosul celuilalt.
-Cred că eu am inventat mare parte din această replică, sau am auzit-o undeva, nu contează, am simţit că trebuie să o scriu.

Ştiţi cum e atunci când iţi bagi degetele-n urechi şi începi să faci Lallalalalalala ? Da. Cred că ştiţi. Nu vreţi să auziţi, să vedeţi, să simţiţi. De ce? Pentru că vă simţiţi prea bine pentru a fi deranjaţi de ceva. Aşa am fost eu zilele astea. Zile divine. Am avut muult timp liber.. Şi şoc, n-am citit deloc. De ce? Pentru că mintea îmi zbura ca o rachetă după fiecare gând fugitiv din mintea mea bolnavă.
Am spus pas articolelor de pe blog zilele astea .. de ce ? Pentru că nu mă puteam concentra decât la lucruri care nu se pot aşterne pe tastatură. La libertate, afecţiune, credinţă, iubire.
Nu, nu m-am măritat şi nici nu am fugit în Spania cu vre-un amant. Nici vorbă de aşa ceva. Doar că inima mea a radiat la propriu de bună voie.
De ce? Păi ..
Am leşinat în autobuz pentru că nu mâncasem de ceva vreme. ( Şi ce? Nu m-a deranjat deloc, Simţeam că zbor atunci când cădeam pe podeaua autobuzului. )
A fost cât pe-aci să fiu călcată de o maşină. Am râs. Eram drogată? Nu. ( Nici nu ştiam ce e cu mine. Totul se datorează stării de euforie sau căderii guvernului. Care o fi ? )
Mâine dau trei teste consecutiv. Nu mă deranjează. De ce? Nu ştiu.
Am căzut la antrenamentul de handbal exact cum cade un mastodont de pe o stâncă. M-a durut. Am râs din nou. Da, sunt încununarea ciudaţeniilor.
Şi.. încerc să mă hotărăsc dacă să particip sau nu la Provocarea de 6 cuvinte. Trebuie s-o fac.

1. Michael Jackson nu este mort încă.
2. Tocmai mi-am ascuţit vreo două creioane.
3. Brăţara mea. Din capace de doze.
4. Eu nu bag degetele în priză.
5. Traian Basescu este un Napoleon romanesc.
6. Zirkon Media furnizează ziarele lui Badea.
7. Gust foarte bine bancurile cu blonde.
8. Nu mai distrugeţi stratul de ozon.
9. Currit rota. Veţi avea păr alb.
*Currit rota- Se învârte roata. (Am salvat un cuvânt, deci şase.)

.. Nu cred că am înţeles eu exact scopul acestui joc, dar am încercat.

Pe curând. Paşte fericit.

Leapşă.

Şi da, nu ştiu încă dacă am permisiunea, dar am preluat-o..

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Cât are Silvanna? Nu. E mai matură. Mi-aş da 7-8 ani.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Eşuarea. Cel mai enervant lucru, cel mai motivant.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Pentru că trebuie ? Lumea asta are o bază clădită astfel de multă vreme. Sunt un purice. De ce aş face eu numai ce-mi place? M-aţi băga la răcoare.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
pas.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Nu am niciun sfanţ. Să încep cu vechea zicală prin care Banii nu vin cu tine în mormânt.. şi să continui cu Mai bine bogat spiritual ? Ca să fii bogat spiritual trebuie să fi şi material. Aşa cred. Adică, atunci când nu ai cu ce-ţi plăti facturile citeşti cărţi sau devii alcoolic ?

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Indiferenţa.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Nu fac ceea ce visez să fac. Dar voi face, trebuie. Momentan fac ceea ce trebuie să fac.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Am 14 ani. Nu sunt cea mai coaptă persoană în privinţa asta. Dar eu nu mă iau după studii, media de viaţă nu este pentru mine, eu trăiesc mai mult. Chiar azi zicea doamna prof. De geografie Ca să trăieşti mult şi să fii un moş fericit trebuie să crezi asta. Şi eu cred că voi trece de 40.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Hmm.. aşa cum trebuie.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Eşti un nimic. Fugi de-acasă. Oricum lor nu le pasă.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Amândouă ?? Aş vrea să fiu un geniu fericit. Dar mai întâi să scap de mediocritate.

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Hmm, aş fi dispusă să uit tot ce a fost şi să ţin minte ce va fi. Dar se poate să am amintiri din viitor? Vă rog.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Da, da, îmi amintesc. Era singura palmă de la o doamnă învăţătoare pentru că nu o lăsam să vorbească. Eram plină de idei, un copil năbădăios.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Prima zi de grădiniţă? Nu mi-o amintesc. De şcoală? Da, mi-o amintesc dar nu e specială.. Cred că au fost mai multe, dar ţin să menţionez că amintirile mele cele mai speciale sunt atunci când stau cu familia. Se întâmplă des.. tata povesteşte de zor Când erai mică, făceam.. iar mama îi taie elanul printr-o replică drăguţă, semn că exagera. Le este dor de perioada când eram mai mică. Mie nu. Nu îmi amintesc mare lucru.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?Doar un milion ??

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Nu mai ţin minte, de obicei toţi mă susţin când încerc ceva în care cred nebuneşte.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Acum 2 secunde. Trebuia să încerc.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Să plec. Să plec de pe Terra. Mă opreşte hmm.. gravitaţia. Să călătoresc. Să cunosc multe ţări hmm, mă opresc graniţele. Să spun tot ce am pe suflet.. hmm, mă opreşte bunul-simţ.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Să dorm ? Nu. Să cred în propriul meu Univers.

Vreau să o preia toţi de la Blogroll.

Ingrozitor..

Whoa, frate. Teribil. Ascultam o melodie aproximativ siropoasă, făceam nişte exerciţii la geometrie, când.. Izeel! Ieşi afară, arde casa unui vecin!!
CE ?? UNDE ?? CUUMM??

Şi da, ardea, şi încă cuum.. Chiar daca eram la cateva sute de metri distanţă, se auzea.. tare.
Troscc, proscc.. Apăă ! Aduceţi apăă ! AOLEUU DOAMNEE! COPILUL MEEU!

Nu-mi vine să cred, în momentul în care ieşeam pe stradă am răsuflat relativ uşurată, nu era cineva apropiat mie, dar totuşi, era cineva. Câtă agonie putea fi.. Se auzeau urlete, ţipete.. Chiar şi acum se aude o ambulanţă. Perfect. Perfect de sinistru. Un sunet agonizant, şi, pentru prima dată de când mă ştiu, o ambulanţă trece în cea mai mare viteză pe strada mea. Am păşit pe stradă, oamenii treceau grupuri-grupuri cu mare viteză şi cu presupuneri despre casa cui ar fi putut arde. Nebunie. Piele de găină. Uff, încă simt şi încă mă încearcă lacrimile la scena pe care am văzut-o.. Doi proaspeţi căsătoriţi treceau pe stradă, veneau de undeva, nu contează de unde, cert este că aveau braţele pline de cumpărături. Se grăbeau pentru că se grăbea toată lumea, nu ştiau că este vorba despre casa lor. Nu ştiau nimic, dar simţeau. O! Doamne, ce sentiment i-a încercat pe ambii, greu de închipuit.. Au ajuns în dreptul unghiului din care se putea zări casa în flăcări, Doamne! Au aruncat tot pe jos şi cu o faţă contorsionată de spaimă au început să alerge. Ce simţeau? Le ardea casa! Cât de mult m-a cutremurat să văd cum realizează lucrul acesta. Tulburător, ştiu.

Era uimitor.. nu am ajuns la timp să văd tot, să văd cum s-au desfăşurat lucrurile înaintea apariţiei maşinilor mari şi roşii. Majoritatea oamenilor erau acolo, tot cartierul, se poate ? Veştile rele se aud repede.. S-au strâns într-un timp atât de scurt toţi, în pijamale, halate, cu copii, cu căţei, cu purcei. A dat cineva vreo mână de ajutor? Da. Mă bucur de asta. Evident, femeile bătrâne nu s-au amestecat, dar am rămas plăcut surprinsă că flăcăii s-au implicat. Bravo ! Era atât de multă lume, care acum s-a risipit, măcar au un subiect de discuţie pentru o perioadă.
Partea bună este că nu a fost rănit nimeni, aşa cred. Sper. Cei doi căsătoriţi aveau o fetiţă, sau poate era un băieţel, nu ştiu. El era deja acolo. Mă întreb ce-a simţit, căci e teafăr, cred asta. Un incendiu în acest cartier nu a fost de când mă ştiu. A fost doar unul controlat la mine în curte, o magazie pe care tata a intenţionat să ardă. Mâine voi trece pe acolo, voi vedea casa carbonizată, sper, Doamne să nu fie foarte afectată, persoanele din grupul acela de casa nu sunt nici pe departe persoanele cu cea maibună condiţie financiară.
Vor fi ajutaţi mai departe ? Nu, nu cred. Cel puţin, cartierul ăsta a venit când au izbucnit flăcările, de ce să mai facem chetă pentru ei ? Doamne, câtă inconştienţă. Sunt o mulţime de ipoteze..
Copilul s-a jucat şi a dat foc..
O femeie nebună le-a dat foc la casă..
Au făcut grătar şi..
Şi adevăratul motiv a fos o fată care nu este în deplinătatea facultăţilor mentale care a improvizat un foc în curte. Şi de aici cutremurătoarea poveste. Le-a ars casa, le-a căzut acoperişul, nu au unde dormi cu un copilaş de maxim 3 luni. Nu merită ajutaţi ?
Focul este stins, casa fumegă, sau de fapt, ce-a mai rămas din ea.. Ce fac toţi acum? Caută să vadă dacă mai au ceva întreg? Cred că acele cumpărături ale tinerilor încă zac uitate pe caldarâm. Tragic.

update. Din situatia financiara precara pe careo aveau, acum au ajuns saraci lipiti. Ca tineri casatoriti, primisera.. un frigider, o masina de spalat, sau ceva de genul acesta.. sunt distruse. Reusisera sa isi cumpere mobila noua. Doamne, este scrum. Primele lor 3 luni de casnicie, tendinta de a avea un camin. toate sunt acum purtate de vant.

Momentul adevărului ..

Şi iată că azi am avut parte de cea mai emoţionantă oră de limbă română din toate timpurile. Geniala mea doamnă profesoară a decis. Trebuie să învăţăm să comunicăm şi să ne exprimăm cât mai deschis sentimentele. Asta am şi făcut. Lacrimi de fericire, de durere.. Am avut de toate. Teribil de emoţionant. Oricum.. Tema a fost să ne aşternem pe hârtie sentimentele pentru persoana pe care o apreciem cel mai mult din colectivul nostru. Zis şi făcut. Acum e acum..

Doamna profesoară, ca replică la faptul că nimeni nu vrea să iasă în faţă, spune .. numărul 17 la catalog să iasă în faţă.. Şi ia ghiciţi..! Da, eu eram.. şi iată-mă deodată aruncată într-o emoţie pe care de obicei nu o am când prezint ceva în faţa unei mulţimi. De obicei sunt dezinvoltă, nu şi acum. Subiectul meu a fost Stoencea. Da, e condamnabil. Ştiu. Dar am scris ce am simţit. Îl apreciez pentru felul în care îşi cunoaşte propria persoană. Eu nu mă cunosc, deci admir asta.

Le mulţumesc persoanelor urmatoare pentru ca au dovedit ca ma apreciază, şi eu vă apreciezz !
Jhonny
Alex
Andrey
Mariaa
Movv ( Ana Maria )
Verdeee ( Dizzix )

A fost tulburător. De-a dreptul brutal. Am râs. Şi.. nu-mi vine să cred.. E ultimul an. Ultimul.. ultimul an alături de colegii mei de peste 10 ani. Prea crud. Se poate să ne trimiteţi în aceiaşi clasă de liceu? Sau ne-am sătura într-un sfârşit? ne iubim. Aşa cred că este. Spunea domnul profesor de istorie că nu suntem un colectiv unit în realitate, ci doar de faţadă.. Permiteţi-mi să-l contrazic.. Suntem uniţi. Prea ataşaţi.

A fost ca o magie.. Câte 2, câte 3 colegi în faţa clasei spuneau ce simţeau, lucru pe care nu l-am mai făcut niciodată. M-a surprins. Cu toate că eu cred că majoritatea ar fi vrut să includă mai mulţi colegi în confesiuni a ieşit bine.

iar următorul paragraf îi priveşte doar pe colegii mei şi pe cei interesaţi..

Vasile, colegul meu de bancă din clasele primare, grosolan în cea mai mare parte a timpului dar excepţional de sensibil când vrea.
Georgiana, cea mai sensibilă fată pe care am cunoscut-o, cea mai demnă de încredere.
Roxana, tot sensibilă, o fire vulcanică, o voce extraordinară şi incredibil de prietenoasă..
Ramona, nu îşi arată mereu latura sensibilă, dar aşa este. Sensibilă, frumoasă şi cu orgoliu.
Corina, CEA mai vulcanică fire cunoscută, nu vreţi să vă legaţi de viaţa ei dar extra-extra sensibilă.
Diana, nu aş mai putea să spun altceva decât că… o iubesc!
Mădălin, un tip extraordinar însă stricat de vicii.
Marian, un băiat tăcut, prea tăcut.. Dar orgolios şi demn de respect.
Alex, dur, serios şi foarte inteligent.
Florentina, stilul ei, caracterul ei.. toate o definesc şi nu pot să spun că nu regret că nu o cunosc mai bine.
Andrei, ce mai băiat ! îndrăgostit de colega mea de bancă, sentiment nereciproc dar el trudeşte, admirabil.
Elena, nu pot să spun nimic, minunată, o iubesc!
Florin, mic dar cu gura mare.. îl înţeleg şi pe el !
Ana, Creaţa .. colega mea de bancă, o iubesc!
Maria, e mai enigmatică ea, dar cred că este o fată bună..
Larisa, o adeptă incontestabilă a curăţeniei. are şi ea momentele ei..
Eu ..
Ionuţ, genul de băiat care vrea să atragă atenţia dar cred că există ceva bun şi în el..
Sergiu, fotbalist înnebunit de jocuri pe calculator, şi.. atât.
Costy, Stoencea- l-am menţionat la începutul articolului.
Andrei, inimos, de treabă, prietenos şi.. înalt.

P.S Iertaţi calitatea chinezească a articolului. Am vrut să transpun atâtea sentimente încât nu am reuşit să mpă fac înţeleasă.

Anunţ !

Am căutat timp de două ore şi patruzeci şi şase de minute un singur lucru pe internet. Un colier. Îmi place seria Twilight şi vreau colierul personajului Rosalie.. cu emblema familiei Cullen. Stiti pe cineva de prin Romania cu asa ceva ?:)) As fi in stare sa dau oricattt !

http://www.bellaandedward.com/style/images/clothes/rosalie_necklace.png

ma roog.. ma zbat atata.. degeaba.

update. Da, mi-a trecut.

Convorbiri literare.. ep. 1

Izel. Zi şi mie ce filme au în seara asta..
Bianca. Unde? În Rai?
Izel. Da. Să ştiu când bag degetele în priză.
Bianca. Viaţa şi faptele Maicii Eleneida
Izel. Cine-i tipa?
Bianca. Ştiu ce are şi în Iad.. Rulează.. Totul despre iad
Izel. Cine-i actor principal?
Bianca. Saran Jesin Parker..
Izel. Hmm.. unde să mă duc să mă uit?
Bianca. Eu ştiu unde m-aş duce..
Izel. JOS, nu? mai multă acţiune..
Bianca. .. Cică şi în purgatoriu rulează filme bune
Izel. Hmm, nu mă decid.. unde-i mai ieftin?
Bianca. În iad, acolo primeşti şiu partener inclus în preţ.
Izel. Da? Cine să-mi fie partener? Cred că îl iau pe Magykhurin, de pe blog..
Bianca. Vezi, trebe să te duci mai despelegolită că e tare cald acolo.
te-am pupat. Eu merg în rai, e unul blond acolo.merg mai îmbrăcată, din respect.
Izel. Pot să iau 2 persoane cu mine ?
Bianca. Poţi.
Izel. Îi iau pe Magykhurin şi Silvanna
Bianca. O să vă duceţi la dracu. (râde)
Izel. Am auzit că ăia din rai nu primesc oamenii care spun Dracu
Bianca. Eh, atunci vin şi eu cu tine..
Izel. Deci, la 3 bagi degetele în priză.. 1, 2.. vezi, la reclamă să vii pân la mine să-mi spui dacă e film pentru cei sub 15 ani.

Da, deci.. vizonare plăcută !