Îm
i plăcea, draga mea, cum îţi fluturai agitată mâna când un subiect nu-ţi era pe plac. Adoram, iubită dragă, fardul tău nepriceput, repezit, de pe obraji. Savuram încrederea şi mândria ta atunci când ştiai că în acea zi străluceai mai tare decât de obicei. Aşteptam să-mi propui plimbarea pentru că tânjeam după momentul în care îmi vei căuta tăria braţului, căci picioarele nu-ţi răspundeau la comenzi aşa cum ar fi trebuit. Îţi iubeam stângăcia, tăcerea şi entuziasmul.. Adoram râsul tău isteric şi chipul tău complet transformat într-o oază a bunei dispoziţii atunci când îţi povesteam de mine. Mi-ai dat mereu impresia că mă compătimeşti, că eşti acolo, oricând gata să fi o parte a ceea ce mi se întâmplă. Te panicai, draga mea, când nu înţelegeai ce-ţi spun. Te căzneai în sinea ta că îţi păleşte inteligenţa, că te sluţeşte. De-ai fi ştiut tu atunci, Elisa, că nu făceai nimic altceva decât să-ţi sporesti frumuseţea în ochii mei. Eu, aici, mistuit de ceea ce insemni pentru o inimă slabă nu făceam decât să pierd nopţile în aşternuturi străine. Erai copila unei lumi adulte, timpul trece întotdeauna prea repede pentru tine. Lăsai totul să se scurgă încet, ravneai la acel spirit ce va îmbătrâni odată cu infinitul.
De n-ar fi fost această adoraţie pentru tine, zeiţă, te-aş fi urât din prima clipă din care te-am văzut în acea curte plină. Te-aş fi detestat pentru modul în care iubeşti tu lumea, pentru totalul tău dezinteres în ceea ce priveşte cotidianul. Te-aş fi detestat că mă vezi într-un mod atât de teluric, că nu mă vezi o potenţială parte din viaţa ta. Te urăsc pentru că faci din mine ceea ce sunt, un sclav al adoraţiei depline, un slujbaş în altarul tău. Te-aş respinge în orice moment pentru că nu mă pot apropia de tine.
Te iubesc, zeiţă, pentru tot ce eşti. Te urăsc, doamna mea, pentru că nu sunt demn acum de tine. Sper că atunci când vei citi asta, să nu simţi nici cea mai mică goliciune, căci nu-i loc de aşa ceva în sufletul tău.
Plec. Atunci când nu te voi mai iubi atât de mult, te voi căuta. Vom putea fi împreună.
Al tău, cândva, Eduard.
Pingback: Acum te cunosc, Eduard .. « Izel.