Acum te cunosc, Eduard ..

Acest post vine  ca răspunsul Elisei la scrisoarea de aici.

           Acum te cunosc, Eduard ..
De-ai ști, tu, suflet nemângâiat, la ce zbucium m-ai condamnat lăsându-mă sa cred că eu sunt cea de nu-ți eram dragă.. Dar, Eduard! Ai flagelat tot ce ar fi putut să fie. Te-ai crezut nedemn, iubitul meu adorat.
Odată ce Donna mi-a adus scrisoarea ta, am împietrit. Nu ai cugetat să-mi scrii niciodată nici măcar două vorbe, dragule. M-am cutremurat și îmi alimentam dorința unei eventuale declarații. Dar de unde era să știu, zeul meu, că nutreai atât de multe? De unde era să știu că odată cu cele mai frumoase cuvinte pe care le-am citit vreodată avea să vină și condamnarea iubirii noastre?
Ți-aș spune în zadar cât de mult mă speria orice zvon al saloanelor despre cuceririle tale, despre cum lady Emily pretindea prânzuri în care te găzduia. Ce satiră a venit atunci când am auzit de pecetea asupra contractului tău de căsătorie cu ea! Ce cânt al îngerilor m-a trezit în dimineața în care am aflat de ruperea contractului, de plecarea ei la Paris, departe de rușinea provincială. Oh, Eduard, dar astea toate-s fleacuri! Atât mă căzneam când aveam impresia unor sclipiri subtile în ochii tăi când mă priveai, pentru ca acum să aflu că nu erau decât adevărate! Iartă-mi graba, iartă-mi cerneala ștearsă de lacrimi, iartă-mi toată impresia rece pe care ți-am lăsat-o.
Am auzit de corabia ce pleacă spre Indii, și  sper din tot sufletul că sir Walter să fi greșit spunând că te vei îmbarca. Nu o vei face, nu-I așa? Scrisoarea asta va ajunge la ține înainte că tu sa .. Sper.
Întoarce-te, al meu Eduard, căci iubirea nu-i niciodată îndeajuns.

   Sper,  încă  a ta,

                             Elisa