Leapşă.

Şi da, nu ştiu încă dacă am permisiunea, dar am preluat-o..

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Cât are Silvanna? Nu. E mai matură. Mi-aş da 7-8 ani.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Eşuarea. Cel mai enervant lucru, cel mai motivant.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
Pentru că trebuie ? Lumea asta are o bază clădită astfel de multă vreme. Sunt un purice. De ce aş face eu numai ce-mi place? M-aţi băga la răcoare.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
pas.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Nu am niciun sfanţ. Să încep cu vechea zicală prin care Banii nu vin cu tine în mormânt.. şi să continui cu Mai bine bogat spiritual ? Ca să fii bogat spiritual trebuie să fi şi material. Aşa cred. Adică, atunci când nu ai cu ce-ţi plăti facturile citeşti cărţi sau devii alcoolic ?

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Indiferenţa.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Nu fac ceea ce visez să fac. Dar voi face, trebuie. Momentan fac ceea ce trebuie să fac.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Am 14 ani. Nu sunt cea mai coaptă persoană în privinţa asta. Dar eu nu mă iau după studii, media de viaţă nu este pentru mine, eu trăiesc mai mult. Chiar azi zicea doamna prof. De geografie Ca să trăieşti mult şi să fii un moş fericit trebuie să crezi asta. Şi eu cred că voi trece de 40.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Hmm.. aşa cum trebuie.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Eşti un nimic. Fugi de-acasă. Oricum lor nu le pasă.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Amândouă ?? Aş vrea să fiu un geniu fericit. Dar mai întâi să scap de mediocritate.

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Hmm, aş fi dispusă să uit tot ce a fost şi să ţin minte ce va fi. Dar se poate să am amintiri din viitor? Vă rog.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Da, da, îmi amintesc. Era singura palmă de la o doamnă învăţătoare pentru că nu o lăsam să vorbească. Eram plină de idei, un copil năbădăios.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Prima zi de grădiniţă? Nu mi-o amintesc. De şcoală? Da, mi-o amintesc dar nu e specială.. Cred că au fost mai multe, dar ţin să menţionez că amintirile mele cele mai speciale sunt atunci când stau cu familia. Se întâmplă des.. tata povesteşte de zor Când erai mică, făceam.. iar mama îi taie elanul printr-o replică drăguţă, semn că exagera. Le este dor de perioada când eram mai mică. Mie nu. Nu îmi amintesc mare lucru.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?Doar un milion ??

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Nu mai ţin minte, de obicei toţi mă susţin când încerc ceva în care cred nebuneşte.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Acum 2 secunde. Trebuia să încerc.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Să plec. Să plec de pe Terra. Mă opreşte hmm.. gravitaţia. Să călătoresc. Să cunosc multe ţări hmm, mă opresc graniţele. Să spun tot ce am pe suflet.. hmm, mă opreşte bunul-simţ.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Să dorm ? Nu. Să cred în propriul meu Univers.

Vreau să o preia toţi de la Blogroll.

Ingrozitor..

Whoa, frate. Teribil. Ascultam o melodie aproximativ siropoasă, făceam nişte exerciţii la geometrie, când.. Izeel! Ieşi afară, arde casa unui vecin!!
CE ?? UNDE ?? CUUMM??

Şi da, ardea, şi încă cuum.. Chiar daca eram la cateva sute de metri distanţă, se auzea.. tare.
Troscc, proscc.. Apăă ! Aduceţi apăă ! AOLEUU DOAMNEE! COPILUL MEEU!

Nu-mi vine să cred, în momentul în care ieşeam pe stradă am răsuflat relativ uşurată, nu era cineva apropiat mie, dar totuşi, era cineva. Câtă agonie putea fi.. Se auzeau urlete, ţipete.. Chiar şi acum se aude o ambulanţă. Perfect. Perfect de sinistru. Un sunet agonizant, şi, pentru prima dată de când mă ştiu, o ambulanţă trece în cea mai mare viteză pe strada mea. Am păşit pe stradă, oamenii treceau grupuri-grupuri cu mare viteză şi cu presupuneri despre casa cui ar fi putut arde. Nebunie. Piele de găină. Uff, încă simt şi încă mă încearcă lacrimile la scena pe care am văzut-o.. Doi proaspeţi căsătoriţi treceau pe stradă, veneau de undeva, nu contează de unde, cert este că aveau braţele pline de cumpărături. Se grăbeau pentru că se grăbea toată lumea, nu ştiau că este vorba despre casa lor. Nu ştiau nimic, dar simţeau. O! Doamne, ce sentiment i-a încercat pe ambii, greu de închipuit.. Au ajuns în dreptul unghiului din care se putea zări casa în flăcări, Doamne! Au aruncat tot pe jos şi cu o faţă contorsionată de spaimă au început să alerge. Ce simţeau? Le ardea casa! Cât de mult m-a cutremurat să văd cum realizează lucrul acesta. Tulburător, ştiu.

Era uimitor.. nu am ajuns la timp să văd tot, să văd cum s-au desfăşurat lucrurile înaintea apariţiei maşinilor mari şi roşii. Majoritatea oamenilor erau acolo, tot cartierul, se poate ? Veştile rele se aud repede.. S-au strâns într-un timp atât de scurt toţi, în pijamale, halate, cu copii, cu căţei, cu purcei. A dat cineva vreo mână de ajutor? Da. Mă bucur de asta. Evident, femeile bătrâne nu s-au amestecat, dar am rămas plăcut surprinsă că flăcăii s-au implicat. Bravo ! Era atât de multă lume, care acum s-a risipit, măcar au un subiect de discuţie pentru o perioadă.
Partea bună este că nu a fost rănit nimeni, aşa cred. Sper. Cei doi căsătoriţi aveau o fetiţă, sau poate era un băieţel, nu ştiu. El era deja acolo. Mă întreb ce-a simţit, căci e teafăr, cred asta. Un incendiu în acest cartier nu a fost de când mă ştiu. A fost doar unul controlat la mine în curte, o magazie pe care tata a intenţionat să ardă. Mâine voi trece pe acolo, voi vedea casa carbonizată, sper, Doamne să nu fie foarte afectată, persoanele din grupul acela de casa nu sunt nici pe departe persoanele cu cea maibună condiţie financiară.
Vor fi ajutaţi mai departe ? Nu, nu cred. Cel puţin, cartierul ăsta a venit când au izbucnit flăcările, de ce să mai facem chetă pentru ei ? Doamne, câtă inconştienţă. Sunt o mulţime de ipoteze..
Copilul s-a jucat şi a dat foc..
O femeie nebună le-a dat foc la casă..
Au făcut grătar şi..
Şi adevăratul motiv a fos o fată care nu este în deplinătatea facultăţilor mentale care a improvizat un foc în curte. Şi de aici cutremurătoarea poveste. Le-a ars casa, le-a căzut acoperişul, nu au unde dormi cu un copilaş de maxim 3 luni. Nu merită ajutaţi ?
Focul este stins, casa fumegă, sau de fapt, ce-a mai rămas din ea.. Ce fac toţi acum? Caută să vadă dacă mai au ceva întreg? Cred că acele cumpărături ale tinerilor încă zac uitate pe caldarâm. Tragic.

update. Din situatia financiara precara pe careo aveau, acum au ajuns saraci lipiti. Ca tineri casatoriti, primisera.. un frigider, o masina de spalat, sau ceva de genul acesta.. sunt distruse. Reusisera sa isi cumpere mobila noua. Doamne, este scrum. Primele lor 3 luni de casnicie, tendinta de a avea un camin. toate sunt acum purtate de vant.

Momentul adevărului ..

Şi iată că azi am avut parte de cea mai emoţionantă oră de limbă română din toate timpurile. Geniala mea doamnă profesoară a decis. Trebuie să învăţăm să comunicăm şi să ne exprimăm cât mai deschis sentimentele. Asta am şi făcut. Lacrimi de fericire, de durere.. Am avut de toate. Teribil de emoţionant. Oricum.. Tema a fost să ne aşternem pe hârtie sentimentele pentru persoana pe care o apreciem cel mai mult din colectivul nostru. Zis şi făcut. Acum e acum..

Doamna profesoară, ca replică la faptul că nimeni nu vrea să iasă în faţă, spune .. numărul 17 la catalog să iasă în faţă.. Şi ia ghiciţi..! Da, eu eram.. şi iată-mă deodată aruncată într-o emoţie pe care de obicei nu o am când prezint ceva în faţa unei mulţimi. De obicei sunt dezinvoltă, nu şi acum. Subiectul meu a fost Stoencea. Da, e condamnabil. Ştiu. Dar am scris ce am simţit. Îl apreciez pentru felul în care îşi cunoaşte propria persoană. Eu nu mă cunosc, deci admir asta.

Le mulţumesc persoanelor urmatoare pentru ca au dovedit ca ma apreciază, şi eu vă apreciezz !
Jhonny
Alex
Andrey
Mariaa
Movv ( Ana Maria )
Verdeee ( Dizzix )

A fost tulburător. De-a dreptul brutal. Am râs. Şi.. nu-mi vine să cred.. E ultimul an. Ultimul.. ultimul an alături de colegii mei de peste 10 ani. Prea crud. Se poate să ne trimiteţi în aceiaşi clasă de liceu? Sau ne-am sătura într-un sfârşit? ne iubim. Aşa cred că este. Spunea domnul profesor de istorie că nu suntem un colectiv unit în realitate, ci doar de faţadă.. Permiteţi-mi să-l contrazic.. Suntem uniţi. Prea ataşaţi.

A fost ca o magie.. Câte 2, câte 3 colegi în faţa clasei spuneau ce simţeau, lucru pe care nu l-am mai făcut niciodată. M-a surprins. Cu toate că eu cred că majoritatea ar fi vrut să includă mai mulţi colegi în confesiuni a ieşit bine.

iar următorul paragraf îi priveşte doar pe colegii mei şi pe cei interesaţi..

Vasile, colegul meu de bancă din clasele primare, grosolan în cea mai mare parte a timpului dar excepţional de sensibil când vrea.
Georgiana, cea mai sensibilă fată pe care am cunoscut-o, cea mai demnă de încredere.
Roxana, tot sensibilă, o fire vulcanică, o voce extraordinară şi incredibil de prietenoasă..
Ramona, nu îşi arată mereu latura sensibilă, dar aşa este. Sensibilă, frumoasă şi cu orgoliu.
Corina, CEA mai vulcanică fire cunoscută, nu vreţi să vă legaţi de viaţa ei dar extra-extra sensibilă.
Diana, nu aş mai putea să spun altceva decât că… o iubesc!
Mădălin, un tip extraordinar însă stricat de vicii.
Marian, un băiat tăcut, prea tăcut.. Dar orgolios şi demn de respect.
Alex, dur, serios şi foarte inteligent.
Florentina, stilul ei, caracterul ei.. toate o definesc şi nu pot să spun că nu regret că nu o cunosc mai bine.
Andrei, ce mai băiat ! îndrăgostit de colega mea de bancă, sentiment nereciproc dar el trudeşte, admirabil.
Elena, nu pot să spun nimic, minunată, o iubesc!
Florin, mic dar cu gura mare.. îl înţeleg şi pe el !
Ana, Creaţa .. colega mea de bancă, o iubesc!
Maria, e mai enigmatică ea, dar cred că este o fată bună..
Larisa, o adeptă incontestabilă a curăţeniei. are şi ea momentele ei..
Eu ..
Ionuţ, genul de băiat care vrea să atragă atenţia dar cred că există ceva bun şi în el..
Sergiu, fotbalist înnebunit de jocuri pe calculator, şi.. atât.
Costy, Stoencea- l-am menţionat la începutul articolului.
Andrei, inimos, de treabă, prietenos şi.. înalt.

P.S Iertaţi calitatea chinezească a articolului. Am vrut să transpun atâtea sentimente încât nu am reuşit să mpă fac înţeleasă.

Anunţ !

Am căutat timp de două ore şi patruzeci şi şase de minute un singur lucru pe internet. Un colier. Îmi place seria Twilight şi vreau colierul personajului Rosalie.. cu emblema familiei Cullen. Stiti pe cineva de prin Romania cu asa ceva ?:)) As fi in stare sa dau oricattt !

ma roog.. ma zbat atata.. degeaba.

update. Da, mi-a trecut.

Convorbiri literare.. ep. 1

Izel. Zi şi mie ce filme au în seara asta..
Bianca. Unde? În Rai?
Izel. Da. Să ştiu când bag degetele în priză.
Bianca. Viaţa şi faptele Maicii Eleneida
Izel. Cine-i tipa?
Bianca. Ştiu ce are şi în Iad.. Rulează.. Totul despre iad
Izel. Cine-i actor principal?
Bianca. Saran Jesin Parker..
Izel. Hmm.. unde să mă duc să mă uit?
Bianca. Eu ştiu unde m-aş duce..
Izel. JOS, nu? mai multă acţiune..
Bianca. .. Cică şi în purgatoriu rulează filme bune
Izel. Hmm, nu mă decid.. unde-i mai ieftin?
Bianca. În iad, acolo primeşti şiu partener inclus în preţ.
Izel. Da? Cine să-mi fie partener? Cred că îl iau pe Magykhurin, de pe blog..
Bianca. Vezi, trebe să te duci mai despelegolită că e tare cald acolo.
te-am pupat. Eu merg în rai, e unul blond acolo.merg mai îmbrăcată, din respect.
Izel. Pot să iau 2 persoane cu mine ?
Bianca. Poţi.
Izel. Îi iau pe Magykhurin şi Silvanna
Bianca. O să vă duceţi la dracu. (râde)
Izel. Am auzit că ăia din rai nu primesc oamenii care spun Dracu
Bianca. Eh, atunci vin şi eu cu tine..
Izel. Deci, la 3 bagi degetele în priză.. 1, 2.. vezi, la reclamă să vii pân la mine să-mi spui dacă e film pentru cei sub 15 ani.

Da, deci.. vizonare plăcută !

Cronicile din wordpress..

Da, e trecut cu mult după miezul nopţii iar eu şi Silvanna indrăznim să menţionăm Cronicile. Whoaa.. Subiectul- eu, Silvanna, Magykhurin şi toţi cei de pe blog. E cam aşa..
Internetul – Ucenicul Destinului
Blogul – Blestemul Destinului
Locaţia- Greşeala Destinului
Timpul- Sacrificiul Destinului
Cartile- Secretul Destinului
Scrisul – Bătălia Destinului

Drepturi de autor Izel & Silvanna.

Asta da sărbătoare..

Totul e în regulă, n-am ce zice.. Tone de rude împânzesc împrejurimile şi îmi spun cât de mult am crescut, că nu mă mai recunosc, că vaai ce frumos ai părul, etc. Stop ! M-am hotărât să fug de-acolo. Am luat-o pe drumul mai lung, pe stradă. Nimeni. Deci singură. Wow, ce sărbătoare. Am mers cât mai încet posibil cu căştile pe repeat. ( da, sună ca..) .. Am ascultat melodia mea preferată http://www.youtube.com/watch?v=5E-BW5VkKCo Nu ştiu de ce este preferată. Probabil este singura melodie ne-rock pe care am ascultat-o de n ori. Oricum. Am ocolit curtea pe stradă, am ieşit pe undeva, am intrat prin altă parte. Niciodată nu a mai durat atât de mult, melodia cap-coadă de două ori. Şi da, vine toamna, frig, eram doar într-o cămaşă subţire.. Cât de melancolic, cât de fermecător. cu mâinile cruciş, pe o stradă luminată vag, cu melodia pe repeat şi cu o expresie indescriptibilă. Decideţi voi ce m-a apucat. M-am simţit brusc atât de obosită. Mi-am pus în minte să vin, sa aprind o lumină mică şi să continui să ascult melodia. Totuşi, aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Dar de unde ? Pe mess, nimeni. La telefon, nu am chef.. Ce să fac? Unica alternativă rămâne blogul. Ce n-aş da acum să am un tovarăş căruia sa îi pot explica ce am scris aici şi care chiar să mă înţeleagă. Ce nâaş da să fie un blogger care să dea un comentariu cu diagnosticul meu. Adevăratul diagnostic. Mă rog, în seara asta nu mă aştept la înţelegere.

În mare parte, sărbătoarea şi-a atins scopul. Nil sub solem novum. Rude ca de Ziua Recunoştinţei, portofel umplut şi multă mâncare. Oare ?

Să nu mai vorbim la întâmplare şi nici prea repede. Dacă vrem să fim scânteietori, întâi să ne gândim. Prea multă impovizaţie goleşte mintea în chip prostesc. Accept viaţa. Nu s-a isprăvit totul pe pământ, de vreme ce se mai poate discuta anapoda. Oamenii mint, dar râd. Afirmă, dar se îndoiesc.

Şi un ultim impuls al gândurilor.. Amor omnibus idem. ( Dragostea e aceeaşi la toţi.)

Ştiţi ce lună a fost aceasta?

Ştiţi ce lună a fost aceasta? ştiţi ce seară este aceasta? Poate că nu. Această lună a fost una sfântă pentru musulmani, a fost Ramazanul. Acestă seară este sfântă pentru că mâine este Ramazan Bairam. Nu ştiu cât puteţi voi înţelege din asta.. dar să vă explic altfel. Cântecele acelea care vin de la geamie în fiecare seară, araba aceea minunată. O lună de post negru. Toate au un efect halucinant asupra mea, asupra noastra, a musulmanilor. Parcă toţi încearcă să fie mai buni. Acesta este unul dintre cele două bairamuri anuale. Este cel dulce. Da, ştiu. Ciudat. Tradiţia spune că tinerii locului ar trebui în această dimineaţă să se ducă la fiecare poartă şi să ureze un Bairam fericit. În schimb, gazda le dă bomboane, prăjiturele, orice. Evidet, în România tradiţia nu este perfectă..

Oricum, vă urez un bairam fericit, indiferent de religie.

Oh, God ! Dream, blog and ..

Ciudat. Probabil că lipsa articolelor de pe blog mă copleşeşte şi îmi invadează visele. Am visat ceva. Pe Răzvan- Magykhurin. Da, ştiu. Nu ne cunoaştem, nu ştiu cum arată etc. Se întâmpla că locuia în Constanţa, eram prieteni buni şi l-am invitat la mine. Am discutat despre cărţi, despre ideea blogului si atat. Au apărut prin peisaj şi prieteni de-ai mei, ce rol au avut, nu ştiu. Mă rog. După fel de fel de întâmplări mi-am dat seama cine e, în vis a apărut un computer pe care scria mare Magykhurin. ZzzzbanG ! M-am trezit. Fir-ar! Aş fi vrut să continue visul, căci descopăr că imaginaţia mea nu are limite.

Pe Răzvan mi l-am imaginat ca un băiat creţ, mic de statură şi puţin plinuţ. Asta a fost pur imaginaţia mea.

P.S Să mă ierte cei ofensaţi în acest articol, e doar născocirea minţii mele. papappapa.
M-a mirat atât de tare această născocire încât scriu articolul la 9 dimineaţa. Vi se pare normal ?

Quid obscurum, quid divinum.

Am avut o revelaţie. Am un profesor de istorie genial ! Este în primele 5 persoane pe care le admir. Vreau să spun, e sclipitor. Vorbirea, inteligenţa şi cel mai impresionant pentru mine, numărul de cărţi citite. Cunoştinţele sale ar fi tot ce vreau să ştiu eu vreodată.
Dacă l-aţi cunoşte i-aţi fi admirator pe veci. Îşi recunoaşte viciile, are o expreienţă de viaţă vastă şi quid obscurum, quid divinum (acel ceva obscur, acel ceva divin) numit bagaj de cunoştinţe.

Ieri am avut două ore consecutive cu dânsul. Eram absorbită de truda lui de a-i face şi pe ceilalţi să-l asculte, de răbdarea sa, debordată de inteligenţă, de modul în care cunoaşte viaţa. De parcă ar şti deja tot, dar mai are şi mai mult de învăţat.
Admirabil mai este şi faptul că, la o observare mai atentă, aşa cum îl studiez eu, se poate să realizezi că are prea multe idei şi nu termină mereu tot ce are de spus.. Poate că realizează el însuşi că nu merită osteneala şi trece la alt subiect.. Dar pare să aibă un număr halucinant de formulări şi idei care parcă îl copleşesc.

Acesta este motivul meu de a-l trece pe domnul profesor de istorie la categoria Omagii.

update, Culmea tragediei, domnul profesor a plecat din şcoala mea pe 1 octombrie şi planifică să se întoarcă pe 1 aprilie. Sper că nu va fi o păcăleală.. Teribil. Îngrozitor.