Arhive pe etichete: cartureşti

Intalnirile la ceainarie revin!

Standard

Incepand cu 11 august, in fiecare miercuri de la ora 19, in ceainaria librariei Carturesti Constanta, psihoterapeutul Cornel Marcu, de la Mind Evolution, va propune discutii libere pe baza conceptului de management personal.

Vor fi tratate 4 subiecte noi :

Organizarea timpului personal ( 11, 18 august )

Urmatorii pasi in cariera ( 25 august, 1 septembrie )

Identifica partenerul potrivit ( 8, 15 septembrie )

Minte sanatoasa in corp sanatos ( 22, 29 septembrie )

Toate acestea sunt, evident, subiecte savuroase, folositoare oricui. Asadar, va dau intalnire in ceainarie la ora 19, incepand din 11 august.

Un grup de oameni.. aromele ceaiurilor, muzica, subiecte noi si consitente, dichis.

Ne vedem acolo !

Miercuri. Dragobete, ceaţă, ceai şi piruete.

Standard

Ora 18:03. Dans tribal în faţa mall-ului. Ştiu că o să mă coste scump. Însă gustul libertăţii al dansului ceţii mă ridică deasupra tuturor şi mă lasă suspendată undeva deasupra parcării. După mult timp, traversez pe roşu, nefiind conştientă dacă dansam sau alergam pe zebră. Prind o privire a altui întărziat pe trecerea de pieton. Un zâmbet schiţat. Arătam oare ca o ciudată balerină pe trecerea de pieton?
Acelaşi moderator al discuţiei. Aceiaşi aromă inconfundabilă şi reconfortantă de ceai. Unele dintre feţe cunoscute, feţe care parcă deja erau ale unor prieteni vechi şi alte feţe noi. Ieii.
Touché. Bărbaţii de 32 de ani, necăsătoriţi, sunt în mod clar iresponsabili.

Ne-a lansat profa de română o provocare. Menţionez că aş schimba totul la următorul text, căci a fost scris într-o pasă inspiraţinală proastă, şi nu mai cred aproape nimic din ce am scris acolo.
Curajul de a spune nu…
Curaj? Este curajul ingredientul-cheie pentru a spune nu?
Mi-e imposibil să cred aceasta, căci curajul aparţine eroilor, ţine de măreţie, iar asocierea acestui brav cuvânt cu simpla fiinţa umană dă naştere unei sintagme antagonice.
Când spun om, cuprind mai multe atribute. Spune laşitate. Indiferenţă. Sau curaj şi caracter nobil.
Rămâne la scurta analiză a individului dacă alege să spună nu sau să se dezonoreze permiţându-şi să fie indiferent, sau poate, chiar laş…
Într-o scurtă decizie de moment, un om reuşeşte, sau nu, să schimbe ceva.
Când spun curaj, asociez cuvântul cu scenele de luptă ale marilor războaie, cu marile discursuri, cu marii artişti ai Renaşterii.
Însă,noi, oamenii simplii, când spunem nu, avem în principal nevoie de voinţă, ambiţie.
Astfel, caracterul nostru progresează, urcând parcă spre eroism.
Când reuşim să spunem nu, suntem proprii noştri eroi, ne împotrivim unei nedreptăţi, ne confruntăm pentru câteva momente.
Ne autuproclamăm eroi, pentru ca mai tărziu să evoluăm, să ne împotrivim unei nedreptăţi la scală mai mare.
Sunteţi eroi? Aţi spus nu?

încă unu

Standard

Şi încă o blogăreală stupidă. Căci după ultimele articole ale Silvanei mă simt prost. Puteţi să nu citiţi articolul dacă vreţi.

În încercarea de a-mi hrăni pasiunea rudimentară de comunicare am căutat. Am navigat, mai bine spus. Ajung pe site-ul Cărtureşti şi iată! Cu toate că nu se poate spune că am probleme grave de comunicare, de fapt nu prea consideram că am deloc până în momentul când am ajuns în dichisita ceainărie de la Cărtureşti. Şi da, atunci când ai în faţă oameni comunicativi, siguri pe ei, un psihoterapeut excelent care stă în faţă devii oarecum timorat.
Ceaiul afumat chinezesc, atmosfera destinsă m-au făcut să vorbesc. A fost adoptat subiectul leadership. Şi când întrebarea De ce fel de lider are nevoie România? a fost pusă, era inevitabil să nu divagăm discuţia, să o plasăm în hilara scenă politică. În zadar se străduia al nostru moderator de discuţie,căci moguli, jurnalişti, politicieni, aveam de toate. Dar am trecut peste.
Dl. Cornel Marcu ne-a pus întrebări simple, prin asta dându-mi seama că el chiar ne lansa în discuţii, comunicam şi ne făcea plăcere. Atâtea medii sociale diferite, implicit, atâtea răspunsuri.
Pe fundal, se auzeau vag melodiile de calorifer ascultate în mall. Când în discuţia noastră s-a luat o pauză, am zâmbit. O auzeam pe Inna. Mai apoi, când dl Marcu ne-a întrebat pe fiacre dacă reprezentăm un lider în cercul nostru, am avut impredenţa de a răspunde afirmativ. Cu toate căci eu cpnsider că acesta este purul adevăr. I-am spus că pot influenţa oamenii în decizii, că există oameni care iau adevărate întorsături în viaţă pe baza sugestiilor, sfaturilor mele. Am fost un lider pentru acele secunde. Am vorbit între acei glorioşi oameni. Când am terminat, tremuram. Deci, mulţumesc, mi-am descoperit problemele de comunicare.
A fost splendid. Atât cât a fost. Trebuia să mă despart de micul Parlament şi să plec acasă. Da, trist. Spun încetişor la revedere şi mă ridic.Cu zâmbetul pe buze, dl M mă întreabă O, atât poate liderul din tine? Şi asta a fost. M-a impulsionat şi m-am simţit un lider incontestabil, şi, impulsionată de privirile celor din jur am scos un semi-ţipăt, acompaniat de o expresie şi un gest încurajator Voi fi aici!! am spus şi m-am retras cu inima săldtându-mi-se din piept.
A trebuit să vă istorisesc asta căci a fost singurul lucru inedit pe care l-am făcut şi pe care-l voi face şi miercurea viitoare.

P.S. La Constanţa s-au înregistrat peste 18 grade şi a fost cald, uscat şi senin. Dacă nu ar fi fost atât de banală, aş fi iubit ziua asta.