Acesta este un roman despre ciumă. Simbolic, acest roman are o însemnătate specială pentru mine. Odată cu naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cu noaptea de Sânziene, cu ziua mea de naştere, 24 iunie, ziua în care s-a declanşat ciuma în Anglia, 1348.
În această lume obscură, a oamenilor ahtiaţi după credinţă, superstiţii, teamă, mituri, nouă necunoscuţi, aduşi laolaltă de soartă, încearcă să fugă de moartea ce se întinde ameţitor în urma lor.
Povestitorul acestui volum este Neguţătorul, un vânzător ambulant de relicve sfinte, cu cicatrici enorme pe chip. Călătoreşte mult, are câte o poveste pentru fiecare obiect şi susţine că vinde speranţă, în ciudat faptului că niciun obiect de-al său nu este autentic.
În această zi, într-un târg, acest Neguţător vede prima victimă a ciumei. Hotărăşte că ar trebui să plece din nou la drum. Tot atunci, el zăreşte aceast ciudată copilă, cu păr alb, şi o căutătură grozavă în ochii săi de gheaţă , cititoare în rune, prezicătoare a viitorului. O chema Narigorm. Aveau să se reîntâlnească.
Treptat, coincidenţele aduc în jurul negustoului o întreagă ceată de călători, de fugari din faţa ciumei.
Un scamator, Zophiel, îngrozit de ceva anume în permanenţă, avea un fetus de sirenă într-unul din multele cufere pentru care oamenii plăteau să le vadă. Rodrigo şi Jofre erau doi veneţieni muzicanţi, cel din urmă, ucenicul. O vindecătoare şi moaşă extreme de pricepută, tăcută şi supusă, Pleasance.
Alături de ei, un cuplu tânăr, pictorul Osmond şi soţia lui, Adela, care aşteaptă un copil şi Cygnus, ciudatul bărbat cu o aripă de lebăda în loc de un braţ şi Narigorm.
Acest grup pestriţ de îndreaptă către nord, cu speranţa că frigul iernii să îngheţe ciumă.
Aşa cum sugerează şi titlul, niciunul dintre călători nu este ceea ce pare a fi. Fiecare are un secret mare pe care nu este nicidecum dispus să-l împărtăşească celorlaţi. Erau cutremuraţi în fiecare seară de un urlet nenatural de lup. Îi urmărea.
Dar fiecare om trebuie să-şi înfrunte stafiile, aşadar, fiecare este pus în faţa minciunii sale, revelata grupului şi sfârşesc de cele mai multe ori tragic, personajele încep să moară, dar nu de ciumă.
Destinul le este controlat de copila ciudată cu ochi de gheaţă, pe care nimeni nu obanuia de răutatea cu care aruncă runele, de sforţările cu care adduce la iveală adevărul în cel mai macabre mod cu putinţă. Neguţătorul are bănuielile lui, încearcă să o înlăture pe fată din acest grup, dar aspectul ei angelic reuşeşte să îi farmece pe ceilalţi călători.
Cygnus era de fapt hibrid rezultat din credinţa malignă a mamei sale în zborul lebedelor. Copilul Adelei era de fapt rodul unei iubiri interzise cu fratele ei, Osmond. Pleasance era o evreică fugară, ce se sinucide de teama unei eventuale descoperiri. Jofre era fiul unei familii veneţiene sărace, un tânăr plin de vicii, îndrăgostit de Adela pe parcursul călătoriei, iar Rodrigo, gentilomul, era de fapt homosexualul îndrăgostit de Jofre. Zophiel este un fost călugăr, dezertor, jefuitor al bunurilor Bisericii. În sfârşit, secretul Neguţătorului era că cicatricile îi ascundeau adevărata natură. Era femeie, şi nu a ascuns asta, pur şi simplu nu a spus-o, căci înfăţişarea nu putea sugera decât tăria unui bărbat. Se reîntoarce la copiii ei, încercând să-şi reia viaţă de lux pe care o părăsise după o luptă cu o gloată ce vroia să-i pradeze casa, singură, învinge dar capătă cicatricea ce o obliga să plece. Are fii, nepoţi , e o bătrână liniştită. Până când este anunţată că la uşă i-a bătut o copilă cu ochi de gheaţă ..
Aşadar, romanul este extrem de original . Se încheie cu promisiunea lui Narigorm de a-i găsi pe mincinoşi şi de a readuce adevărul pe buzele lor.
Editură: Corint
Anul lansării în România: 2010
Traducere: Luana Schidu
Izel. 