Şi iată că s-a încheiat situaţia. Câtă uşurare. Toate mediile încheiate cu 10, că na, e clasa a opta şi avem nevoie. Şi încă o vacanţă de care o sa mă prind cu dinţii de teama examenului din mai. Câh ! După ultima săptămână de relaxare se dă startul maratonului, se dă startul sfaturilor dorite şi nedorite, se dă startul replicilor persoanelor semicunoscute gen Oh, an greu, greu de tot anu ăsta.. Da, ştiu ! Dar cu toţii îmi îngreunaţi situaţia mizerabilă.
Colac peste pupăză, gerul ăsta îmi îngheaţă încheieturile instantaneu şi rămân contemplând divinul peisaj de zăpadă jegoasă. Şi strig! Aş striga şi mai tare.. dar mă doare gâtul. Cât urăsc, urăsc frigul, zăpada şi tot ce ţine de iarnă. Urăsc să mă înroşesc şi să încep să respir sacadat mergând pe stradă. Uh.
Cât de dese sunt crizele unei adolescente? Unei semi-adolescente? Aş scrie cu unghiile pe pereţii camerei, de nu m-ar durea degetele semi-degerate. M-aş întinde pe podea şi aş începe să urlu de nu mi-ar fi atât de frig. De-asta urăsc iarna! Pentru că mă răceşte pe mine. Nu numai atmosfera. Noi stăm în casă, de frig nu ne pasă.. pe naiba! Mă înfioară. Mi se zbârleşte pielea.
Presupun că e un fel de tradiţie pentru clasa mea ca în ultima zi de şcoală ( ultima zi înainte de orice vacanţă) să ne întâlnim şi să ne împărţim mâncarea pentru prima dată pe semestrul respectiv. E ciudat să constaţi că la reuniuni vezi doar aceleaşi feţe. Acum mulţi stau acasă. Sunt maturi. Că ce să fac eu la şcoală mă? Bine, frate. E ultimul an. Dar las-o-n borş că nu avem nevoie.
De obicei, după ce ne strângem toţi urmează replica.. băă, aduceţi bani, mergem la magazin. Am crescut. Sau poate doar ne-am schimbat, de 8 ani avem astfel de petreceri şi doar glumele au devenit mai porcoase, replicile cu subînţeles dar tot voia bună dintr-a-ntâia parcă e prezentă.
Un individ la vârsta asta începe să tragă concluzii din fiecare privire, fiecare şoaptă, fiecare râs cu direcţie. Relaţii se rup. Altele se încheagă.
Dar îmi pare sincer rău pentru anii mei de prietenie. E altfel acum. Poate unele persoane nu simt asta. Îmi pare rău că legăturile vechi s-au dus pe apa sâmbetei. Rămân tristă căci unele relaţii nu le vreau pierdute căci nu vreau să dau uitării o perioadă atât de frumoasă.
Dar poate că aşa a fost să fie. Îmi pare rău..
Izel. 