Prelegere

 

In three words I can sum up everything I’ve learned about life: it goes on. -Robert Frost

Si noi odata cu ea.

 

The great use of life is to spend it for something that will outlast it. -William James

Şi prin asta fac un apel celui ce-şi trăieşte viaţa doar pentru că i-a fost dată. Obligaţia primordială este a-ţi duce viaţa, nu ca ea să te târască undeva pe sub pături de mediocritate. Din miliardele de probabilităţi, te-ai născut tu. spune tata. Din toate coliziunile energetice care dau naştere fiecărui individ, ne-a fost hărăzita unicitatea. Şansa. Nu de puţine ori am văzut simplul om, cu destinul ce i-a aruncat doar cărţi mizere, reuşind să răzbată până unde nu hazardul te face, ci tu pe el. Simplul om e doar un concept al celor puternici.  Nu eşti simplu doar pentru că aşa ţi-a fost dat să fi. Eşti aşa dintr-o alegere. La asta se rezumă un întreg curs al vieţii. La acumularea efectelor alegerilor pe care le luăm la fiecare cotitură şi pas pe drumul acesta infinit. Spun infinit deoarece odată cu sfârşirea potecii fizice, este musai să credem că spiritual, vom continua în direcţia aleasă.

Te rog,  omule simplu să-ţi ştergi neputinţa din vocabular.

Poţi fi resemnat doar când nu mai ai forţă să îţi cauţi propria lumină şi cale, omule simplu.  Suntem învăţaţi din faşă ce sunt limitele. Necesare sunt, într-adevăr. Dar cumpăneşte puţin, omule simplu, spune-ţi că limitele celorlalţi nu sunt şi limitele tale.  Dar atunci când vrei, poţi nu doar pentru că asta e o zicală arhicunoscută. Poţi pentru că limitele ţi le impun ceilalţi. Ei închid uşile în urma lor şi tu eşti învăţat să baţi, să aştepţi să fi primit. ( A nu se interpreta, dacă ajungi la vecini, te rog să nu renunţi la bătaia în uşă. )
Ţi s-a mai spus, probabil, Meriţi, trebuie s-o faci, cu ce sunt ei mai presus?.  Da! Fă ceva cu viaţă ta.

Pentru Schimbare

Change alone is eternal, perpetual, immortal. -Arthur Schopenhauer

Change before you have to. -Jack Welch

Schimbarea. Haideţi să îmbrăţişăm acest concept.  Orice individ are la un moment dat înaintea lui o schimbare majoră, pe care o interpretează ca fiind o cotitură a drumului. Realizezi şi spui hai că-i bine sau ..  mi-e dor de... Schimbarea vine întotdeauna impusă, fie că individul conştientizează sau nu. Apare momentul ăla în viaţă în care ai atins un punct de la care nu te vezi continuând în aceeaşi manieră. Îţi schimbi părul, hainele, stilul şi asta e doar nimic. Am avut nevoie de o schimbare spune cocheta contemporană. Am vrut să trec peste.. să las totul în urma spune afectatul.

Dar adevărata schimbare vine din interior, aşa cum aţi fi spus şi voi. Schimbarea nu este un test, nu este o etapă. Este doar conştientizarea acesteia. Fiecare clipă ne schimbă, în fiecare prieten găsim ceva ce s-a reflectat în noi. Colectiv, suntem la fel, dar unici. În societate, suntem obligaţi şi duşi de val. Ni se impune să fim ca.  Lăsând deoparte tot ce am spus mai sus, este o iluzie. Ni se pare natural să schimbăm ceva, să ne maturizăm, să fim altfel. Dar esenţa? În fond, nu rămânem aceeaşi fiinţă telurică când ne raportăm la spirit? Moravuri, obiceiuri, dependenţe şi vicii, astea sunt cele care ne leg de o societate in prag de colaps spunea cineva. Ne fac oameni. Inventăm concepte şi reguli. Ne limităm în fiecare zi, şi nu mă refer la articole noi din Constituţie. Indoctrinaţi fiind, suportăm cruda iluzie a schimbării constante, ni se fură dreptul de a observa, dreptul la stabilitate. Cine poate spune că, în urmă cu câteva luni, era altfel? Toţi putem. Dar te trădezi în cel mai lamentabil mod, căci doar latura uşor superficială sesizează schimbările de comportament şi fizic. Ne schimbăm, dar nu o facem. Simultan. Vreau să scot din adâncul plămânilor ăl mai puternic urlet. „SUNT! Şi nu vreau să schimb asta”.