Mi se pare mie sau zilele de naştere devin din ce în ce mai stresante? Ştiu, vorbesc ca o femeie la 30 de ani ajunsă în pragul disperării când vede că ridurile nu mai contenesc să apară. Nu-i aşa, ok. Dar responsabilităţile sunt mai mari. Unde mi-e entuziasmul de acum câţiva ani? Ieeeei, ziua mea, ziua mea!
Frustrant, foarteee frustrant. Observ vă entuziasmul meu se duce de râpă. Plăcerile vieţii mele s-au împuţinat? Nu. De fapt, s-au schimbat. Îmi amintesc o aniversare cu ocazia căreia ai mei mi-au dăruit un joc pe TV. Mario ! Cât de fericită eram şi cât de simplă era viaţa. Nu că acum ar fi prea grea pentru mine.. dar nu vreau să-mi imaginez lumea peste 10 ani, când voi fi puiul aruncat din cuib pentru a învăţa să zboare.
Îmi mai iau zborul şi acum dar mi se face frică.
Brr. După canicula de acum câteva zile simt că extremităţile mi-au degerat. Am şi răcit.
Fabulos. Iar plouă.
Fu ziua Violetei. Încă o dată îţi urez la mulţi ani ! Pentru că meriţi. M-am simţit ca în reclama de la Loreal.
Hillllaaar.
Revin mâine dimineaţă cu un post, cred. Mâine, mai mare cu un an şi cu multe bătăi de cap.
Izel. 