Şi încă o blogăreală stupidă. Căci după ultimele articole ale Silvanei mă simt prost. Puteţi să nu citiţi articolul dacă vreţi.
În încercarea de a-mi hrăni pasiunea rudimentară de comunicare am căutat. Am navigat, mai bine spus. Ajung pe site-ul Cărtureşti şi iată! Cu toate că nu se poate spune că am probleme grave de comunicare, de fapt nu prea consideram că am deloc până în momentul când am ajuns în dichisita ceainărie de la Cărtureşti. Şi da, atunci când ai în faţă oameni comunicativi, siguri pe ei, un psihoterapeut excelent care stă în faţă devii oarecum timorat.
Ceaiul afumat chinezesc, atmosfera destinsă m-au făcut să vorbesc. A fost adoptat subiectul leadership. Şi când întrebarea De ce fel de lider are nevoie România? a fost pusă, era inevitabil să nu divagăm discuţia, să o plasăm în hilara scenă politică. În zadar se străduia al nostru moderator de discuţie,căci moguli, jurnalişti, politicieni, aveam de toate. Dar am trecut peste.
Dl. Cornel Marcu ne-a pus întrebări simple, prin asta dându-mi seama că el chiar ne lansa în discuţii, comunicam şi ne făcea plăcere. Atâtea medii sociale diferite, implicit, atâtea răspunsuri.
Pe fundal, se auzeau vag melodiile de calorifer ascultate în mall. Când în discuţia noastră s-a luat o pauză, am zâmbit. O auzeam pe Inna. Mai apoi, când dl Marcu ne-a întrebat pe fiacre dacă reprezentăm un lider în cercul nostru, am avut impredenţa de a răspunde afirmativ. Cu toate căci eu cpnsider că acesta este purul adevăr. I-am spus că pot influenţa oamenii în decizii, că există oameni care iau adevărate întorsături în viaţă pe baza sugestiilor, sfaturilor mele. Am fost un lider pentru acele secunde. Am vorbit între acei glorioşi oameni. Când am terminat, tremuram. Deci, mulţumesc, mi-am descoperit problemele de comunicare.
A fost splendid. Atât cât a fost. Trebuia să mă despart de micul Parlament şi să plec acasă. Da, trist. Spun încetişor la revedere şi mă ridic.Cu zâmbetul pe buze, dl M mă întreabă O, atât poate liderul din tine? Şi asta a fost. M-a impulsionat şi m-am simţit un lider incontestabil, şi, impulsionată de privirile celor din jur am scos un semi-ţipăt, acompaniat de o expresie şi un gest încurajator Voi fi aici!! am spus şi m-am retras cu inima săldtându-mi-se din piept.
A trebuit să vă istorisesc asta căci a fost singurul lucru inedit pe care l-am făcut şi pe care-l voi face şi miercurea viitoare.
P.S. La Constanţa s-au înregistrat peste 18 grade şi a fost cald, uscat şi senin. Dacă nu ar fi fost atât de banală, aş fi iubit ziua asta.
Izel. 
