Adăpostul

Toţi au propriul lor loc..  Propria bodegă preferată, locul cu cea mai bună ciocolată caldă, cea mai ieftină bere ş.a . Dar nu toţi ştiu de un loc mega-spiritual şi intim, un fel de loc asupra căruia doar cei privilegiaţi îşi pleacă privirea. Este locul în care timpul se opreşte şi poţi contempla aleea pietonală cu toată graba ei, cu toată superficialitatea ei. Îmi invit prietenii buni să-mi fie alături aici. Să ne fie refugiu, prieteni. Să ne fie cazemată.  Într-o lectură a copilăriei, în „Poveste fără sfarsit” a lui Ende am mai regăsit aceeaşi atmosferă a intimităţii, a timpului dincolode timp,  a universului întreg ascuns după o uşă.  Ne vedem acolo.

Ale mele frânturi de viitor.

Şi mă surprind împletind foc din aceste ultime picături de glorie ale unei furtuni de vară. Mă opresc şi-mi scot pietricica din pantof. O fi un semn? Continui să merg şi să-mi fac griji inutile în privinţa părului. Oricum era dezastruos. Dar satisfacţia-mi era pe măsură. Simţeam picăturile mărunte şi reci pe umeri, pe spate, răcorindu-mi pielea.
După 2 ore de stat într-o cameră întunecată, cu alte circa 20 de suflete pe locurile de lângă mine, cu o proiecţie imensă a lui Robert Pattinson aka Edward în faţa mea, mă simţeam împlinită.
Văzui Eclipsa, şi sincer vă spun, mi-a plăcut! Am râs, am chicotit cu Bianca văzându-i pectoralii dezgoliţi ai lui Jacob. Filmul fu bun, se observă o maturizare a personajelor. Dar ştiu că-l veţi vedea şi voi mai devreme sau mai tărziu aşa că nu ezitaţi.

Încă ceva. Alte coridoare zgomotoase, alt scârţâit al băncii, alte strigăte din toaleta fetelor la vederea unui gândac monstruos. Asta mă aşteaptă, pentru că da, mă pot numi liceancă de aici înainte.

Media mea de admitere a fost 9,72 şi prima opţiune exprimată a fost la ştiinţe sociale, la CNMB. Am intrat şi iată-mă pregătită să înfrunt uniforma prestigiosul Colegiu. Vai doamne. Mi-e atât de teamă că imaginea mea despre acest Colegiu se va distorsiona groaznic atunci când voi păşi în curtea liceului. Momentan e bine. Gura lumii nu m-a afectat. O am alături. Am reuşit ! Sunt în aceiaşi clasă cu Bianca, da, Bianca! Îmi pot închipui cu greu 4 ani cu această fată în liceu, d-apăi în aceiaşi clasă! Asta pentru că totul mă surprinde la ea. Şi da, abia aştept. O să-mi spuneţi că voi regreta că sunt entuziastă. Dar nu pot controla asta.A fost un salt imens. Mai vedem cât de ferice îmi va fi aterizarea.

Vă felicit pe toţi, ai mei cunoscuţi, pentru locurile voastre din liceele preaiubitului nostru oraş, Constanţa!
În special, pe Diana şi pe Adeluţa, care picară în aceiaşi clasă, vă veţi înţelege bine când vă veţi cunoaşte, sunteţi excepţionale! Şi Violeta, îmi imaginez furorile ce le vei face prin liceu la ce privire de gazelă ai ! Vă iubesc.
La fel şi colegilor mei. Sper să ne revedem cu toţii peste 10 ani şi între timp. Mă rog. Ştiţi că generaţia noastră va fi pretutindeni un reper pentru şcoala Lumina ! VIII B dăinuie.