Extramagicular! Scriu acest straniu cuvânt cu intenţia de a-l cita în mod sarcastic pe colegul meu. Încep aşa. Cea mai lungă zi din viaţa mea. Cea mai oribilă de anul acesta. Tentant, nu?
Într-un acces de adrenalină am spus
Da! Vreau să fiu elev de serviciu vineri!
Şi iată, aşa s-a întâmplat. Dar de ce oare am omis detalii importante? Cum ar fi că dacă eşti elev de serviciu pe şcoală iarna, o să devii o sculptură în gheaţă pe holurile şcolii. Nu m-ar fi deranjat atât de tare frigul dacă aş fi avut încă un coleg alături de mine. Şi da! Protestez. De unde geniala idee a unui singur elev de serviciu? M-am alinat cu gândul la SK, gândindu-mă că Arnie Cunningham din Christine nu moare până termin eu cartea. Nu a murit, sau cel puţin nu am ajuns eu la partea aia. Am încercat, m-am gândit că în circa 6 ore termin sigur cartea şi mă simt fericită. Poate fi considerat un succes faptul că am reuşit să citesc 20 de pagini. Dacă au fost atâtea. Mă enervez extrordinar de tare când mă gândesc la faptul că unica mea companie de azi a fost stimata femeie de serviciu, cu poveştile ei interminabile despre Italia, despre ce a muncit acolo şi cât de mult o enervează urmele de zăpadă de pe holurile şcolii. Nu comentez. E demnă de respect. Cred că ştiu ce a durut cel mai tare. Faptul că nu a venit niciun coleg cu zâmbetul pe buze întrebându-mă dacă am nevoie de ceva. Sau dacă l-a preocupat pe vre-unul din ei faptul că Izel rămâne încă două ore după ce plecăm noi, măcar să-i spun La revedere cum se cuvine. Doar să ne oprim puţin la ea în drum spre magazin. Mai râdem, fată!
Dar mă lamentez zadarnic. La ce bun? Poate că nu s-a întâmplat în istoria şcolii să vină colegii să se preocupe de cel de servici. Poate că cer oricum prea mult. Căci, recunosc,nu am făcut nici eu prea des gestul acesta. Doar celor care merită. Dar se pare că nu merit nimic. Nimic.
Am plecat abătută, parcă deţinând o putere supraomenească, am zburat efectiv din curtea şcolii. Vine weekendul. Ieii.
Cum spuneam, oamenii se schimbă mult. Şi stai liniştit, omule, nu are nevoie nici măcar un căcat de salutul tău. Întoarce-ţi privirea spre rahaturile tale. Jalnic. Josnic.
Pace!
P.S. Îmi retrag acuzaţiile asupra persoanelor care nu merită, dar a fost ceva pe care trebuia să-l menţionez.
Izel. 